Decembrie de anul acesta a inceput in forta. Ardealul isi arata iarna in toata maretia si splendoarea ei! Padurile au amutit demult si poate doar cate un pitigoi sa mai rupa tacerea de mormant.  Fiecare astaptam cuminti in hochstand. Dupa toata dadaceala de dis de dimineata-pa care am primit-o de la organizatori acum doar asteptam .  E ceva normal-deja suntem in a doua zi de vinatoare-la mistreti pe plaiurile Sovatei, in paduri dese, bogate, ravnite de orice salbaticie a pamantului.

A inceput goana. Se aud de dupa deal, zgomote aproape stinse de gonasi, de caini,de foc de arma. In rest-poate doar clipocitul paraiasului din spatele liniei vinatorilor, ce curge molcom inspre vale  ne distrage atentia. Maretie! Cateva raze de soare galbui si jucause reusesc sa strabata pana la noi desisul, si se plimba agale pe covorul de frunze moarte. Tacere… In lipsa zgomotului cotidian reusesc sa apreciez adevaratele comori ale vietii. Si un iz de vanticel zumzaie prin frunzele uscate ale unei craci de fag… Muzica. Daca inchid ochii scenarii intregi incep sa vad aievea.  Apare aproape valsand o vulpe. Se opreste in fata hofstandului se uita imprejur, si-apoi pleaca mai departe, la fel de elegant, la fel de usor. La nici 15 minute apar doua ciute evident speriate –coboara dealul pana aproape de noi, se opresc-cerceteaza atent, apoi se refugiaza exact dupa deal dar pe partea cealalta. Deja se face seara-e a patra goana pe ziua de azi, soarele din galbui e acum cam palid, cam mat… Din liniste ma trezesc-aud corbul croncanind, si cotofana speriata venind de peste deal… Semn ca urmeaza ceva. Asteptare… Chiar pe creasta dealului-apar ca niste cucoane simandicoase cu haine groase de blana pasind apasat-o scroafa cu 4 godaci mari, excortati de un vier – de vis.  Se aude un foc de lisa chiar de sus de la vecinii de peste trei hochstand-uri, apoi se vede ciurda cum o ia la sanatoasa tropaind, in vale , in jos inspre noi. Aud iar in ureche-“potriveste arma, fi pregatita, urmareste vierul,nu apesi decat cand e momentul” –si mistretii coboara in viteza, o viteza nebuna. Ma pregatesc-totul pare sa dureze o vesnicie-dar s-a intmplat atat de repede-trece scroafa urmata rapid de godaci, apoi cand sa treaca vierul-apas pe tragaciul mult prea fin. Mistretul marcheaza scurt lovitura, dar incearca sa-si continue goana. Mai trag de doua ori-in delirul vinatoarei, dar fara sa nimeresc decat copacii poate. Deja scroafa e dusa in jos dupa parau, godacii s-au imprastiat. Vierul s-a impiedicat, si s-a rostogolit in apa ce clipoceste. Incearca sa se ridice din apa rece zvacneste scurt odata, apoi se ridica pe picioarele din spate, isi ridica coada, si se pravaleste pe partea dreapta-intr-o ultima incercare vitejeasca in lupta cu moartea. Ramas la pamant, cu spatele spre noi, parca intr-o ultima tentativa de impotrivire inspre implinirea destinului… A mai trecut ceva timp-s-a terminat goanna. Am auzit focuri dese de peste deal-in jos-inspre colegii nostrii de vinatoare.

                Au aparut gonasii, ni s-a permis sa iesim din stand. Am pornit-o inspre vierul cazut, am incercat emotia vinatoarei la mistret, primind de la unul dintre gonasi, pe palarie, crenguta traditionala inmuiata in sangele celui vanat. Am primit crenguta, si-am pus-o la palarie. Am multumit vanatului pentru ca s-a lasat impuscat, si mi-am vazut visul cu ochii-unul dintre visele copilariei-petrecute in Ardeal-acela de a vana mistret.

                A urmat un binemeritat botez, mai la vale, unde ne asteptau organizatorii si vinatorii de la acea partida. Cu nuielusa, mi s-au aplicat corectii, pentru a nu uita sa fiu suficient de atenta si data viitoare, corectii nasite in mod serios si admirabil de catre Nas-Alteta Sa Regala-Printul Dimitrie Sturdza, totodata mentorul meu intr-ale vinatorii la mistreti!

Multumesc  Altetei Sale Regale Printul Dimitrie Sturdza-pentru caldura cu care ne-a  primit, pentru momentele pline de viata, si buna-dispozitie. Multumesc in numele tuturor vinatorilor participanti la aceste zile de neuitat -  gonasilor, locuitori din zona Sovatei,  si de pe taramuri de prin zona Lapusnei, oameni deosebiti, cu respect pentru vanatoare, pentru vinat, si pentru cainii pe care-i folosesc la vinatoare.

                Am fost invitati, la doua zile pline de vinatoare, pe plaiuri ardelene de poveste, vinatori din toate colturile tarii(de la Constanta, Bucuresti, Moldova, Timisoara, Cluj, Breaza, Campina,Oradea, Tg Mures, etc) si am stiut sa ne comportam ca niste adevarati vinatori! Organizare de exceptie ce a culminat cu petreceri de pomina, cu povestiri vinatoresti la gura sobei (a semineului-in care crapau lemnele de ciuda ascultandu-ne!), invitatiile au fost trimise cu un an inainte. Ne vom reintalni-vanatori  si vanatori cainari de peste tot si anul ce va veni, sa ne simtim exact ca intr-o familie- cum bine spun amicii mei- “vinatori  ce stiu si dau dovada de bun simt, camaraderie si sinceritate”!