Cu ocazia infiintării SCI - Sectiunea Romana, eveniment ce a avut loc in luna august 2007, presedintele SCI Ungaria, domnul Cseterki Imre, a adresat o invitatie membrilor SCI - Sectiunea Romana pentru a participa, in luna noiembrie, la o vanatoare de mistreti, in apropiere de localitatea Szentendre, Ungaria.

In dupa amiaza zilei de 14 noiembrie, membri vanatori ai SCI Romania au ajuns la cabana de vanatoare ce urma sa gazduiasca evenimentul, unde au fost intampinati cu caldura de catre organizatori. Acestia au pus in vedere vanatorilor romani posibilitatea obtinerii unui tablou de 20-30 de mistreti pentru a doua zi, fiind vorba de un fond de vanatoare ce a dat rezultate foarte bune. Seara a inceput sa ninga si dimineata stratul de zapada era deja de 10 cm. Ninsoarea a continuat pe tot parcursul zilei, vremea fiind superba pentru goana la mistreti.

Dimineata, dupa protectia muncii, 15 vanatori au urcat in 5 masini si au plecat catre standuri.

Impreuna cu mine in masina au fost Ionel Silvestru , Cristi Par-Isar si un insotitor din partea organizatorilor. Ionel a primit primul stand, dupa inca 300 m a ramas si Cristi, eu primind ultimul stand, pozitionat pe partea stanga a liniei standurilor.


Ionel Silvestru  in primul stand

Dupa 20 de minute a inceput goana si imediat am auzit focuri de arma. Prin fata mea au trecut doua vulpi dar nu am tras, asteptand mistretii care, din pacate, nu au venit.

Dupa terminarea goanei, insotitorul a venit dupa noi cu masina, urmand sa mergem catre alte standuri, pentru goana urmatoare. Odata ajunsi la standul lui Ionel Silvestru, acesta ne-a spus ca a avut mai multi mistreti in bataia pustii si ca a ranit unul dintre ei. Gonasii l-au gasit mai tarziu. Cristi a tras si el dupa mistreti dar, din cauza distantei mari, nu a ranit nici unul. Cand ne-am adunat cu totii, am aflat ca bilantul primei goane a fost 6 mistreti si 25 de focuri trase.

La a doua goana am primit un observator dar aveam doar un culoar de 3-4 metri camp de tragere.

Nici nu a inceput bine goana ca mistretii au aparut si baietii au inceput sa traga. In stanga mea, la o distanta de 120 m, a aparut o scroafa cu trei godaci. Imediat am pus pusca la ochi si am tras un foc, dar pe moment nu mi-am dat seama daca am nimerit mistretul.
In acelasi loc in care vazusem scroafa cu godacii a mai aparut un mistret mai mare la care am tras. Nici de aceasta data nu am vazut daca am nimerit sau nu. Cand gonacii au ajuns la mine au adus un godac de 40 kg si au vazut urma de sange lasata de al doilea mistret. L-au gasit si pe acesta cazut dupa 120 m, dar din pacate era o scroafa. Cand au iesit cainii din padure au mai adus in bataie un godac mai mic. Am tras si la acesta dar a fost gasit tocmai a doua zi. La terminarea goanei, in timp ce asteptam masina, am mai vazut un mistret cam la 100 kg, trecand prin acelasi loc. Am tras si la acesta dar dupa lovitura mea cred ca inca merge sanatos.
Dupa terminarea celei de a doua goane, „trupa” a mers inapoi la cabana de vanatoare pentru o masa calda si pentru a ne dezmorti un pic. Zona in care avusese loc a doua goana a fost mai expusa ninsorii si stratul de zapada ajunsese la 20 cm. Nu au fost multi mistreti in bataie deoarece cainii erau obositi din cauza zapezii mult prea mare pentru statura lor.

Dupa amiaza a mai fost organizat o goana. Aceasta a avut rezultate dar eram cu totii obositi si putin inghetati.


Cristi Par-Isar  in  stand

Ne-am intors la cabana de vanatoare, organizatorii au pregatit tabloul zilei de vanatoare, in total fiind impuscati 21 de mistreti si o ciuta.  Doua focuri de tabara care luminau cerul si goarnele care intonau cantece vanatoresti ne-au „incazit” sufletele. Am ciocnit cu totii cate un pahar de palinca, am fost felicitati de catre organizatori si am incheiat ziua de vanatoare intr-un mod foarte placut.






Kornis Lorand